Simt că-i aproape
Atât de aproape
Ascunsă în frunze
Pătrunsă prin șoapte,
Rece, și totuși, atât de caldă.
Senzuală sau mișcări sacadate,
Se joacă cu timpul
Când trece ca vântul
Merge de simți că se rotește pământul.
Și urme nu lăsa
Tocu-i prea fin,
Momente unice atunci când o simt.
Până și umbra e elegantă,
Atât de frumoasă, atât de galantă,
Și totuși, atât de simplă și colorată
E un suflet plin, pe deplin răsfățată.
miercuri, noiembrie 02, 2016
luni, octombrie 31, 2016
Ac, ață, fermoar.
Dacă aș avea fermoar la inimă
Aș închide și aș deschide când doresc,
Dar prefer să rămân cu ața si acul
Și de fiecare dată când inima e gri
Să cos cu fir de curcubeu
Către orizonturi pline de speranță.
Dacă aș avea fermoar la inimă
Aș trage de el până s-ar rupe,
Dar cu ac și cu ață pot să trec
Mai ușor sau nu peste toate.
Știu că înțeapă, sunt conștient,
Dar dacă aș avea fermoar la inimă
Aș bloca anumite sentimente
Și aș pune bariere non-stop.
Nu e corect!
Așa că rămân să cos. Vrei să coși? - încearcă.
Aș închide și aș deschide când doresc,
Dar prefer să rămân cu ața si acul
Și de fiecare dată când inima e gri
Să cos cu fir de curcubeu
Către orizonturi pline de speranță.
Dacă aș avea fermoar la inimă
Aș trage de el până s-ar rupe,
Dar cu ac și cu ață pot să trec
Mai ușor sau nu peste toate.
Știu că înțeapă, sunt conștient,
Dar dacă aș avea fermoar la inimă
Aș bloca anumite sentimente
Și aș pune bariere non-stop.
Nu e corect!
Așa că rămân să cos. Vrei să coși? - încearcă.
duminică, mai 01, 2016
miercuri, mai 13, 2015
Creion în versuri
Transformi natura-n fotografie
Emoţia vie ce o etalezi,
Redai speranţa-n culori o mie,
Dar astăzi o să desenez doar eu.
Te rog aşează-te pe canapea
Pe aşternuturi albe de mătase
Învaţă cum să intri-n lumea mea
Şi cheia în diamant o vei avea.
Eşti ca un înger ce-l pictez în versuri
Şi canapeaua se transformă-n Rai,
Eu muritor ce te dezbrac în versuri,
Iar când recit vei fii numai a mea.
Nu m-am blocat vreodată la o poză,
La o fotografie sau tablou,
Dar astăzi m-ai băgat în proză
Şi m-ai trimis în trecutul nou.
Emoţia vie ce o etalezi,Redai speranţa-n culori o mie,
Dar astăzi o să desenez doar eu.
Te rog aşează-te pe canapea
Pe aşternuturi albe de mătase
Învaţă cum să intri-n lumea mea
Şi cheia în diamant o vei avea.
Eşti ca un înger ce-l pictez în versuri
Şi canapeaua se transformă-n Rai,
Eu muritor ce te dezbrac în versuri,
Iar când recit vei fii numai a mea.
Nu m-am blocat vreodată la o poză,
La o fotografie sau tablou,
Dar astăzi m-ai băgat în proză
Şi m-ai trimis în trecutul nou.
joi, decembrie 25, 2014
Din generatie in generatia
Salut!, Sa traiesti!, Buna!, Buna dimineata!
As vrea sa vorbesc cu tine despre viata.
Hai sa evitam subiectele de gageturi sau barfe
Ca nu vreau sa-mi spele creierul precum o bona rufe.
As vrea sa discutam, concis, daca se poate
Despre noi, cetatenii din intreaga societate.
Despre indivizi...cei ce mai au traditie si valori
Pentru toti ce au respect pentru bravul tricolor.
Nu uita!, ai o tara asa speciala,
Delta, arc carpatic, mare, valuri
Minunata-i Sfanta tara.
Mama buna la atatia fii plecati
Ce colinda-n lumea-ntreaga
Cu nebunul dor in cap.
Romania, ramane tara lui Andrei,
Dar si a celorlalti fii ce nu vor fi derbedei.
Si tot voi, cand alergati dupa bani in lumea asta cruda,
Sa nu indrazniti a va fie rusine de originea romana.
Sa stati cu pieptul sus si strigati cu gura plina:
Romania! Tara mea! cu maxima mandrie.
Cu drag, un fiu.
As vrea sa vorbesc cu tine despre viata.
Hai sa evitam subiectele de gageturi sau barfe
Ca nu vreau sa-mi spele creierul precum o bona rufe.
As vrea sa discutam, concis, daca se poate
Despre noi, cetatenii din intreaga societate.
Despre indivizi...cei ce mai au traditie si valori
Pentru toti ce au respect pentru bravul tricolor.
Nu uita!, ai o tara asa speciala,
Delta, arc carpatic, mare, valuri
Minunata-i Sfanta tara.
Mama buna la atatia fii plecati
Ce colinda-n lumea-ntreaga
Cu nebunul dor in cap.
Romania, ramane tara lui Andrei,
Dar si a celorlalti fii ce nu vor fi derbedei.
Si tot voi, cand alergati dupa bani in lumea asta cruda,
Sa nu indrazniti a va fie rusine de originea romana.
Sa stati cu pieptul sus si strigati cu gura plina:
Romania! Tara mea! cu maxima mandrie.
Cu drag, un fiu.
duminică, iulie 06, 2014
De ce te ascunzi după altcineva?
De ce te ascunzi după-o fereastră?
Apropie-te!
Din poezie să faci artă,
Chiar dacă versurile scrise
De-un stilou și-o călimară
S-au dus...
Esența mesajului în veci n-a apus,
Modul de a recita
De-a intra în poveste
De a naște emoții, speranță, tristete,
O găsești în poezie
Într-o oarecare carte
Prăfuită, înghețată de atâtea inimi moarte
Vino aproape, recită!
Mesajul trece prin piele
Circulă-n suflete prin traseul de vene.
Recită pentru oamenii ce încă mai simt
Ritmul, versul, strofa
Al sfantului colind.
De ce te ascunzi după-o fereastră?
Apropie-te!
Din poezie să faci artă,
Chiar dacă versurile scrise
De-un stilou și-o călimară
S-au dus...
Esența mesajului în veci n-a apus,
Modul de a recita
De-a intra în poveste
De a naște emoții, speranță, tristete,
O găsești în poezie
Într-o oarecare carte
Prăfuită, înghețată de atâtea inimi moarte
Vino aproape, recită!
Mesajul trece prin piele
Circulă-n suflete prin traseul de vene.
Recită pentru oamenii ce încă mai simt
Ritmul, versul, strofa
Al sfantului colind.
joi, mai 01, 2014
Norii
Norii nervoși
Nu liniștiți
Ce se revarsă asupra ta
Și plouă așa necontenit
De îți maschează lacrima.
Norii nervoși
Nu liniștiți
Ce plâng peste poluarea grea,
Se miră chiar și florile
De bucuria mea și-a ta.
Norii mai blânzi
Și liniștiți
Se mai opresc din când în când,
De dat oamenilor botez
Și bunătatea pe Pământ.
Nu liniștițiCe se revarsă asupra ta
Și plouă așa necontenit
De îți maschează lacrima.
Norii nervoși
Nu liniștiți
Ce plâng peste poluarea grea,
Se miră chiar și florile
De bucuria mea și-a ta.
Norii mai blânzi
Și liniștiți
Se mai opresc din când în când,
De dat oamenilor botez
Și bunătatea pe Pământ.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)

