- $ -

Mai știi când ți-am spus că timpul dizolvă suflete?

Când lacrimile în secunde fuzionează în veghe.
Atâta timp cât Soarele este pe cer,
Știu că razele aduce versul stingher.
Uneori și târziu e devreme...
Când cauți curaj din pământ sau din stele
Și din toată ambiția să fi la final mândru de tine !
Nu cu gândul la bani.
Bacnota verde, portocalie, movă,
Circulă în hora de mănuși incolore.
Și te ține în priză într-un ritm nebunesc
Amprentele lacome pe plastic mânjesc...
Când firele negre rapid se albesc.
De la stres, de la șocuri, de la tunuri recente.
De la succes, de la gânduri gri, nenorocuri.
Visul de a întoarce banii cu lopata,
Uiți imediat de mama și tata,
Și îngrijorați, se tem pentru tine,
Când te știu ca alergi pe drumurii o mie.
Lași în urmă oamenii dezamăgiți,
Jefuiți de teama, chiar cu ochii închiși.
Joci rolui lui Hagi Tudose precis,
Dar sigur pe tine la un deznodământ de poveste,
Pe tron să te stingi cu averii și cu zestre.
Cu slugi, nu cu prieteni lângă tine
Oare chiar nu realizezi ce este rau sau bine?

Fără titlu

Am fost peste tot și nicăieri

Am impus granițe celor de ieri!
Mi-am deschis inima și-am dăruit iubire
Celor de azi și celor de mâine.

Nu am uitat pe nimeni...
Dar, uneori,  îmi fac timp pentru mine.
La cei care țin în prezent,
Le dau sufletul întreg, la pachet.

Și nu-mi pare rău
Chiar de m-ar dezamăgii,
Cu siguranță...n-ar fi primii.
Încerc să-i selectez atent
Fără probe sau runde de foc.

Acel simplu om de la care am ce învăța
Întotdeauna îl voi aprecia,
Iar cei ce s-au pierdut în trecut
Nicioadată nu am să-i uit.

Imnul dimineții mele

Imnul dimineții mele,
După noapte, după stele,

Dar ploaia sfântă nu ma lasă
Să-mi miros cafeaua-n casă,
Ci mă cheama la batranul meu scaun
S-ascult tropotul picăturilor de aur.
Ce pătrunde prin copaci
Cu un sunet împăcat.
La o nouă zi specială
Nici cafeaua nu-i amară.
Picătura o-ndulcește
Știu că sufletul zâmbește
Și dorește toată viata să-ți răsfete dimineața.

Nu contează...

Marcheză teritoriul!...
Schimbă repertoriul!...

Pentru că dacă plec, tu vei plange!
Dacă rămân distanța se scurge...
Dar sunt aici, De ce așa aproape?
De sunt departe pui lacrima-n șoapte
Îmi spui că te bucuri pentru mine,
Dar oftezi, secată și gândul rămâne
Pentru că sunt departe...
În ceea ce mă privește, tu știi
Nu sunt dur, ci sentimental,
Nu pot purta mască, e pusă pe jar.
Nu sunt un individ periculos,
Pe alocuri cutremure în spirit armonios.
Am inima,suflet și-o zi de speranță
Că-ntr-o zi îmi vei cunoaște adevărata mea față.

În interiorul fiecărui om se ascunde o comoară

În interiorul fiecărui om se ascunde o comoară,

Suflet, gânduri sau lacrimi amare.
Și izvorul neîntrerupt cu pietrele grele,
Încetinesc cursul privirilor mele.

Zărind lupta cu zmei de voință,
Teritorii necucerite blocate-n conștiință.
Lacrimi si dor, impresionati de citate
De oameni ce regăsesc cuvintele-n fapte.

Ard de nerăbdare...analizând evoluția,
Să-ți văd prin craniu, sesizând constituția
Principiilor modificate de la o zi la alta
Și din izvorul cu pietre formându-se balta.

Un gând necurat poate fi o comoară
Transformându-ți balta în splendida mare,
Cu valuri, acțiuni și idei însutite
Să-ți modifici frustrările în pasiuni infinite.

Știu...
Te alimentează un vers cu aur-n cuvinte,
Știu...
Te regăsești și ia aminte!
Ridici bărbia, capul spre cer
Observi comoara prin norul de fier.

X,Y X,X Y,Y

Timpul îți devine dușman și nu vindecare

Legată de mâini, strânsă de picioare,
Cadrul tău limitat la pereții de sticlă
Aripile tăiate sau arse-n într-o clipă
Privești doar înainte și-n spate
Fără curaj, lipsită de fapte.
Trecutul e cauză, prezentul efect
Calitățile dispărute, înmuiate-n defect.
Știi bine că nimeni nu are răbdare cu tine...
Deși lumea te întreabă dacă ești bine
Roiul de oportunități și oferte deschise
Refuzate, trântite cu lacrimi ciudate,închise
Uși încuiate cu dublu zăvor
Vindecarea ta, viziunea tuturor...
Ești trenul ce mai uită să plece din stații

Și când pleci deraiezi, te abați de la fracții
Repunerea pe șine e mai grea decât pare,
Echilibrul pierdut,efortul-i mai mare.
Într-un final vei vedea că-i mai bine
Ce ai pierdut azi, vei câștiga mâine.
Ai grijă la alegeri, fi prudentă cu Raiul
Căci drăcușori sunt la modă
Poartă-n inimă aripi.

Sportivul Dumitru

Tu... vei renaște din propria-i cenușă
Cu casca pe cap și spada în mână
Cu setea de glorie, acel calm înfiorător,
În concursuri vei crește
Pe rând le dobori.

E greu...muncești ! lupți !... cu sudoare,
Sacrifici, lacrimi, răspundere mare.
Pe echipament inscripționat România
Ne reprezinți !
Îmi e mare mandria.

















Mă bucur să te încurajez când ceva nu e bine
Sportiv am fost, la fel ca și tine
Durerile-s aceleași, dorința e mare
Tu cu spada, eu aveam mingea-n picioare.

Eu... am renunțaț, după lupte interne,
Dar răsplata ta va fi rezultatul
Când pe podium vei fi pe treapta înaltă
"Deșteaptă-te române!" ți se va cânta doar ție
Lacrimi vei avea, de bucurie.
Reprezinți familia, pe toți cei din jur,
Cu toți simțim gena de luptător român.
Oamenii ca tine trebuie promovați, iubiți, enorm respectați.
Nu doar pe plan sportiv ci și omul în sine.
Tot respectul meu este pentru tine.
                                                                                      Cu drag, Alin.