Nu contează...

Marcheză teritoriul!...
Schimbă repertoriul!...

Pentru că dacă plec, tu vei plange!
Dacă rămân distanța se scurge...
Dar sunt aici, De ce așa aproape?
De sunt departe pui lacrima-n șoapte
Îmi spui că te bucuri pentru mine,
Dar oftezi, secată și gândul rămâne
Pentru că sunt departe...
În ceea ce mă privește, tu știi
Nu sunt dur, ci sentimental,
Nu pot purta mască, e pusă pe jar.
Nu sunt un individ periculos,
Pe alocuri cutremure în spirit armonios.
Am inima,suflet și-o zi de speranță
Că-ntr-o zi îmi vei cunoaște adevărata mea față.

În interiorul fiecărui om se ascunde o comoară

În interiorul fiecărui om se ascunde o comoară,

Suflet, gânduri sau lacrimi amare.
Și izvorul neîntrerupt cu pietrele grele,
Încetinesc cursul privirilor mele.

Zărind lupta cu zmei de voință,
Teritorii necucerite blocate-n conștiință.
Lacrimi si dor, impresionati de citate
De oameni ce regăsesc cuvintele-n fapte.

Ard de nerăbdare...analizând evoluția,
Să-ți văd prin craniu, sesizând constituția
Principiilor modificate de la o zi la alta
Și din izvorul cu pietre formându-se balta.

Un gând necurat poate fi o comoară
Transformându-ți balta în splendida mare,
Cu valuri, acțiuni și idei însutite
Să-ți modifici frustrările în pasiuni infinite.

Știu...
Te alimentează un vers cu aur-n cuvinte,
Știu...
Te regăsești și ia aminte!
Ridici bărbia, capul spre cer
Observi comoara prin norul de fier.