Cerșetorul

Un cerșetor de fericire
Asta mi-e scopul și e clar
Să mă hrănesc cu bucurie
Din sufletele de cristal.

Oi fi un bun ascultător
Când conturezi o greutate,
O piatră ce atarnă greu
O ancoră-n eternitate.

Doar ce vorbim și sfătuiesc
Evident să fie sfânt,
Secretele ascunse-n doi
A labirintului mormânt.

Un cerșetor de fericire
Indiferent unde cerșești,
Acolo un strop mic de iubire
Să se desprindă din povești.

Iartă-mi nesimțirea bunului meu simț
Uneori simt nevoia să mă mai alinți,
Dar tu ochii verzi cu privirea dură
Nu ai răsfăța chiar de-ar fi în glumă.
Și stau și te privesc așa mai de departe
Căci apropierea noastră veșnic ne desparte.
Fără steaguri albe și fără gloanțe oarbe,
Doar cu armuri și scuturi și flori însângerate.
Mai stau de mă întreb așa în miez de noapte
Dăcă aceste versuri mai au însemnătate...
Departe este pacea, aproape e războiul,
Deși și mai aproape rămâne veșnic dorul...

Stau lângă tine și e frig
Deși afară este cald
Nu sunt nebun și nici tâmpit
Că sufletul ți-e înghețat.

Mulți țurțuri azi te-nconjoară
Ca niște gratii de cristal,
Iar tu nu vezi că este vară
Și-n inimă rămâi ghețar.

Nu poți a plânge
Sunt convins, că se formează diamant
Și derdeluș pe obrăjori
Vei mai avea sufletul cald ?