Emoţia vie ce o etalezi,Redai speranţa-n culori o mie,
Dar astăzi o să desenez doar eu.
Te rog aşează-te pe canapea
Pe aşternuturi albe de mătase
Învaţă cum să intri-n lumea mea
Şi cheia în diamant o vei avea.
Eşti ca un înger ce-l pictez în versuri
Şi canapeaua se transformă-n Rai,
Eu muritor ce te dezbrac în versuri,
Iar când recit vei fii numai a mea.
Nu m-am blocat vreodată la o poză,
La o fotografie sau tablou,
Dar astăzi m-ai băgat în proză
Şi m-ai trimis în trecutul nou.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu