Iartă-mi nesimțirea bunului meu simțUneori simt nevoia să mă mai alinți,
Dar tu ochii verzi cu privirea dură
Nu ai răsfăța chiar de-ar fi în glumă.
Și stau și te privesc așa mai de departe
Căci apropierea noastră veșnic ne desparte.
Fără steaguri albe și fără gloanțe oarbe,
Doar cu armuri și scuturi și flori însângerate.
Mai stau de mă întreb așa în miez de noapte
Dăcă aceste versuri mai au însemnătate...
Departe este pacea, aproape e războiul,
Deși și mai aproape rămâne veșnic dorul...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu