Un copil cu dizabilitati

"Ma cheama Urs. M-am nascut urs si multora nu le-a placut, asa ca au inceput sa caute medicamente sa ma vindece. Ei nu vor sa inteleaga ca nu sunt bolnav, sunt doar urs! E drept ca merg ca un urs,vad ca un urs, aud ca un urs, vorbesc ca un urs, DAR E DREPTUL MEU! Intr-o zi niste oameni mari mi-au dat un certificat, in care scria ca sunt urs si ca am niste nevoi speciale, ca ar trebui sa merg intr-un loc in care traiesc multi ursi ca mine. Asa ca am ajuns in locul acela cu multi ursi. Nici unul nu-si dorea sa fie acolo, dar cine credeti ca ne intreaba pe noi, ursii? Daca auziti de o familie de ursi in care sa fim mangaiati si iubiti pentru ca suntem ursi, sa ne spuneti si noua. As vrea sa pot merge la o scoala, dar profesorii pentru ursi nu se gasesc prea usor. Profesorii pentru ursi asculta ce spunem, ne invata sa desenam si sa ne jucam, ne spun povesti si ne invata sa fim ursi si sa ne bucuram. Ei se joaca cu noi si au rabdare... acolo in adancul sufletului au aflat ca sunt si ei putin ursi! Peste tot sunt scari, borduri, usi prea inguste si grele, oameni care se uita lung si spun cuvinte pe care uneori nu le aud, alteori nu vreau sa le inteleg. Lumea asta e putin prea pregatita pentru noi,ursii! Peste tot sunt ursi ca mine. Pentru noi un pas poate fi o calatorie intreaga, iar un cuvant rostit, o victorie impotriva tacerii. Chiar si un zambet se naste cu mult efort. Fiecare lucru pe care il facem, indiferent cat de mic vi se pare voua, pentru noi inseamna ca invatam sa fim mai puternici si mai aproape de asteptarile voastre! Ursii au drepturi, dar uneori nu si le cunosc, alteori sunt prea mici pentru a si le apara. Daca le spuneti ce drepturi au, spuneti-le pe limba lor, ca sa inteleaga si ei."
In Romania actuala sunt peste 60000 de copii cu dizabilitati, din care 1000 traiesc in institutii speciale, iar restul in familii...

Sursa: Brosura- Anul European al Egalitatii de Sanse ,Consiliul Europei,2003; Directia Pentru Protectia Drepturilor Copiilor, sector 3. Bucuresti.