
Ce se revarsă asupra ta
Și plouă așa necontenit
De îți maschează lacrima.
Norii nervoși
Nu liniștiți
Ce plâng peste poluarea grea,
Se miră chiar și florile
De bucuria mea și-a ta.
Norii mai blânzi
Și liniștiți
Se mai opresc din când în când,
De dat oamenilor botez
Și bunătatea pe Pământ.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu