History

Uneori cand ai 14 ani, 1 metru inaltime si te trezesti la ora 6 dimineata pentru ca la ora 10 ai meci in campionatul de fotbal inseamna ca muncesti pentru un vis. Sti... cand incepe meciul,  iar echipa ta castiga cu 3-2 in ultima secunda si golul decisiv este marcat de tine, te simti un erou, te simti mandru, nici nu simti oboseala... nu realizezi ca ai alergat 90 de minute. De ce spun 14 ani? Ieri cand faceam curat in documente, am gasit carnetelul in care imi notam meciurile si etapele in care am dat gol, iar daca era un meci in care nu reuseam sa marchez puneam liniuta "---" . Imi aduc aminte si acum perioada cantonamentelor de vara sau de iarna din Predeal sau Zarnesti; desi alergam pana ne ieseau basici in talpa eram fericiti cu toti, deoarece faceam conditie fizica pentru meciurile din campionat...conditie care ne faceau puternici tot sezonul competitional. Sa stai 10-15 zile departe de casa nu era chiar asa o mare drama, chiar ne simteam ca o familie impreuna cu antrenorii si conducerea. Cand venea vorba sa intram in sala de forta eram primul care imi venea sa o iau la fuga, preferam sa alerg 10 km, in schimbul la 1 ora in sala de forta. Evident eram prea mic si nu intelegeam ca aceaste exercitii  fac parte din ansamblul nostru de pregatire. Apoi cand scoala a inceput ... erau zile cand plecam de dimineata la liceu, apoi de la ora 16.00 antrenament, iar undeva in jur de ora  8-9 seara ajungeam si eu acasa. Sincer sa va spun erau multe nopti in care eu dormeam incaltat, iar dus si pregatirea noilor haine le faceam dimineata. Eram epuizat de efort, dar iubeam ceea ce faceam. Am crescut...am terminat liceul...am terminat facultatea, da...stiu.. m-am lasat de fotbal, la sfarsitul clasei a 11-a. Cand am renuntat la acest sport, parca o parte din mine s-a rupt... toata vacanta de vara dintre a 11-12-a m-am agitat, nu eram impacat cu ideea, dar a sosit clasa a 12 si am ales, am ales scoala... sa continui studiile, sa iau bacul si sa intru eventual si la o facultate. Surpriza mare, iau bacalaureatul cu nota foarte mare si stateam si ma gandeam, totusi, eu la ce facultate voi merge? Psihologie? Istorie? Administratie publica? Ase? SNSPA? ...parca aveam o inclinatie spre comunicare si relatii publice...dar intr-o zi un fost coleg de liceu a venit la mine cu o brosura despre facultatea de Stiinte Politice. Atunci cand m-am uitat peste acel pliant, am realizat ca un dosar va avea stampila de SP(Stiinte Politice). Am strans actele necesare  pentru dosar, m-am inscris...am fost admis si iata-ma primul an la Stiinte Politice. Nu pot spune in cuvinte cum e primul an cand te simti student, de asemenea cuvantul boboc...tranzitia de la stadiul de liceul la studii cu nivel superior...a fost minunat. Prima sesiune a fost precum Casa Groazei...sincer mi-am propus sa nu fac multe restante la inceput de drum, dar spre surprinderea mea iau nota 9 la Administratie Publica , Admis la Sport si 8 la Informatica(acolo unde am crezut ca voi avea restanta garantat). Notele din sesiune au curs armonios pe circuit 8-9-10, iar in semestrul doi devin sef de an si sef de grupa( grupa 2), obtinand la sfarsitul anului bursa. Bursa inseamna 25 % reducere la taxa anuala (fiind facultate privata). In anul doi a fost un pic mai complicat deoarece a trebuit sa-mi gasesc un job, iar notele mele au inceput sa scada in mod considerabil. In anul trei, emotiile cresc deoarece se aproprie sustinerea lucrarii de licenta. Lucrarea mea a fost despre Somaj, dar titlul a fost un pic mai spumos : Politici de resorbire a somajului in contextul recesiunii economice; avandu-l profesor coordonator pe domnul Ion-Lucian Catrina. Am sustinut Lucrarea de Licenta in fata comisiei formata din doamna Decan, profesorul Teoriei alegerii rationale si seminaristul de la Organizatii Internationale. Nota pe care am primit-o  a fost 10 la proba orala . Inainte de a iesi din sala, primesc o intrebare care m-a framantat mult dupa , dar pe moment am preferat sa raspund in spirit de gluma. Am fost intrebat de doamna Decan la ce master doresc sa ma inscriu, iar raspunsul meu a fost ca vreau sa dorm doua saptamani incepand cu acea zi. Dansa mi-a spus ca ar fi un castig foarte mare si pentru ei, dar si pentru mine daca as continua la masterul Studii de securitate si aparare... si totusi a venit vacanta de vara. Sincer sa spun timp de o luna de zile nu m-a interesat nici daca ninge in Norvegia, nici daca ploua in Sudan, dar decizia mea finala privind viitorul meu a fost aceea de a ma inscrie totusi la Studii de securitate si aparare... si nu imi pare rau. In prezent sunt primul an la acest master, sef de an...parca ar fi un deja-vu.
Uitandu-ma catre trecut, chiar mi-as dori intr-o zi sa simt ceea ce simte un antrenor de fotbal la un meci precum acela pe care l-am castigat noi cu 3-2 ...prin golul marcat de mine in ultima secunda... asta e pasiunea mea.