Retragerea în noapte

Atunci când mă retrag în noapte

Fără voce, fără șoapte
Aud noaptea cristalină
Cum izbește Luna plină
Peste cerul pământesc,
Mă gândesc...
O fi firesc?
Când orașul agitat devine acel surd sat
Care-și caută mândria, gloria și împărăția,
Prin acumulări în științe, cunoștințe și credințe.
Ideologii, doctrine, întunericul ce vine...
Nu neapărat în noapte,
Ci în viață și în șoapte
Vocea-i grea, cuprinzătoare
Într-o lume schimbătoare,
Iar când ma trezesc în zori
Mă cuprinde acel fior
Realizez că nu e vis,
Ci e lumea din Abis.