Bătrânul copac

Azi m-am plimbat prin Herăstrău,

Parcul cel mare, București
Granița primăvară, vară,
La un copac te oprești.
Fug de Soare pentru puțină umbră...
Și o adiere de vânt,
Sesizez bătrânul arbore
Ce toate fruzele-i plâng...
Sunt pomii tineri, mici, exotici
Aduși de peste tot
Ce strălucesc, fură priviri,
Înconjurați de curioși.
Prefer să merg la cel bătrân,
Pomul ce a fost fidel,
Indiferent de perioadă
Și-a respectat trunchiul de fier.
Peste el au trecut monarhia,
Comunism, republică, revoluție sau războaie,
Dar a stat drept !
Cu frunzele către Soare.
Din vechea gardă de soldat al naturii face parte
Gros, cu rădăcinile puternic înrădăcinate.
Umbra ce-o produce, de ești un pic atent,
Îți vei da seama, în fiecare moment
Când privești acel copac, te uiți ca la o carte
Observi creanga, frunza și capitolul de șoapte.
Bătrânul are încă un prieten de nădejde
Prin vocea vântului  încă vorbește românește.